Benjamin Netanyahu a declarat că Ierusalimul va rămâne pentru totdeauna sub suveranitatea israeliană. Premierul israelian, al cărui partid pe care îl conduce (Likud) va avea alegeri în toamnă, i-a atenționat pe susținători că „inamicii” (Iranul și grupările teroriste Hamas și Hezbollah)  nu fac distincție între israelieni și arabi, între partidele de  stânga și dreapta sau între evreii seculari și evreii ortodocși. „Inamicii noștri vor să ne distrugă pe toți. Pe toți. Ei nu fac distincție între dreapta și stânga, între seculari și religioși, între evrei și arabi, între rezidenți și cetățeni ai Israelului”.  „Cu ajutorul lui Yahweh, vom menține Ierusalimul sub suveranitate israeliană pentru totdeauna”, a adăugat premierul. Ierusalim, considerat unul dintre cele mai vechi orașe din istorie și cel mai sfânt loc pentru cele trei religii abrahamice (Iudaismul, Creștinismul, Islamul), este capitala Israelului. Însă, și Palestina îl pretinde. Istoria orașului Ierusalim Pe locul unde avea să fie creat „orașul lui David” s-au stabilit așezări umane încă din anii 3000 î.Hr. În timpul perioadei canaanite din secolul 14 î.Hr., Ierusalim era numit Urusalim în textele de pe tabletele egiptene, adică, „orașul lui Shalem” (Shalem era o zeitate canaanită a amurgului și a zorilor, simbolizat de Venus). În secolul al 10-lea î. Hr.,regele David a cucerit orașul controlat atunci de iebusiți și l-a proclamat capitala Regatului Unit al Israelului. Fiul și succesorul său, regele Solomon, a construit Primul Templu.  Israeliții, care practicaseră monolatria, au devenit monoteiști și s-au dedicat numai zeului El/Yaweh (Dumnezeul biblic din Vechiul Testament). Orașul a fost asediat de 23 de ori și distrus de două ori. Prima dată a fost distrus în 586 î.Hr., de către babilonienii conduși de regele Nabucodonosor, iar israeliții au fost înrobiți și deportați. În 539 î.Hr., Cirus cel Mare al Persiei le-a permis israeliților să se întoarcă în Ierusalim și să construiască cel de-al Doilea Templu. I