Pe scurt:

Mii de tineri care ating pragul majoratului părăsesc anual sistemul de protecție a copilului din România, confruntându-se cu o tranziție abruptă către viața adultă. Lipsa unei rețele de susținere și a competențelor de trai independent îi plasează pe acești tineri într-o zonă de vulnerabilitate socială extremă, riscând marginalizarea imediat după ieșirea din instituțiile statului.

Cifre cheie:

• 3.000 De tineri părăsesc anual sistemul de protecție a copilului la împlinirea vârstei de 18 ani.
• 0 Sprijin familial stabil este resimțit de majoritatea acestor tineri în momentul integrării pe piața muncii sau al găsirii unei locuințe.

Context:

Sistemul de protecție a copilului, gestionat prin Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), este reglementat prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. Deși legislația prevede măsuri de sprijin post-instituțional, realitatea din teren arată că tranziția este adesea deficitară, tinerii fiind nevoiți să se descurce fără resurse financiare sau locuințe sociale adecvate, ceea ce îi expune riscurilor de excluziune socială și sărăcie.

De ce contează:

Această problemă sistemică afectează coeziunea socială și siguranța publică, deoarece tinerii neintegrați devin, în timp, beneficiari ai ajutoarelor sociale sau victime ale exploatării. Sprijinul oferit de organizațiile neguvernamentale și de comunitate devine, în prezent, singura plasă de siguranță care previne transformarea acestor tineri în persoane fără adăpost sau victime ale infracționalității.